dezordonat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inordinatus
2. FR sans ordre
3. EN inordinate
4. DE ungeordnet
5. RU беспорядочный
6. HU rendetlen, rendetlenül

dezordonat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désordonné)

1. (despre oameni) neglijent, neordonat (în muncă, în gândire, îmbrăcăminte etc.).
2. (despre lucruri; și adv.) în dezordine, în neorânduială.

boem, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bohème)

1. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine.
2. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I).
3. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem.

contorsiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contorsionner)

1. tr., refl. a face contorsiuni, crispații. (fig.) atitudine forțată, mișcări dezordonate.

coree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chorée, gr. khoreia, dans)

1. (med.) sindrom neurologic caracterizat prin mișcări involuntare și dezordonate ale mușchilor; (pop.) dansul Sfântului Vitus, dansul lui Saint-Guy.
2. (var.) choree.

haos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.
6. (var.) (înv.) caos, chaos.

haotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chaotique)

1. (ca) de haos.
2. confuz, dezordonat.
3. neorganizat.

neglijent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. négligent)

1. dezordonat, neîngrijit; delăsător, indolent.
2. care denotă lipsă de grijă, de interes.