Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désorganiser)
1. a distruge, a strica ordinea, funcţionarea normală.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. désorganisateur)
1. (cel) care dezorganizează, care produce dezordine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anomique)
1. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anomie)
1. stare de dezorganizare a societăţii, caracterizată prin lipsa de legi, de norme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonne)
1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament.
2. formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită.
3. ~ vertebrală = şira spinării.
4. parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii.
5. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă.
6. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise.
7. rubrică (într-un formular, într-un registru etc.).
9. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc.
10. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime.
11. ~a a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului.
12. (cinem.) ~ sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crociera)
1. ansamblu de acţiuni sistematice de luptă duse pe comunicaţiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia.
2. navigație efectuată într-o anumită porțiune de mare sau de-a lungul coastei din motive de război sau de supraveghere.
3. (turism) navigație efectuată pentru turism pe nave dotate cu tot confortul, cu opriri și trasee stabilite din timp.
4. (turism) croazieră sistematică şi de lungă durată între două porturi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. débandade)
1. faptul de a se dispersa rapid și în toate direcțiile; neorânduială, dezordine completă; dezorganizare.
2. (antonime) orânduială, rânduială, regrupare, disciplină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démanteler)
1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăţi spre a o scoate din sistemul defensiv.
2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma.