Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. discopertare)
1. a desface acoperişul unei construcţii.
2. a dezveli un zăcământ (la suprafaţă), îndepărtând rocile sterile.
3. a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. discoperta)
1. acțiunea de a decoperta; decopertare, decopertat.
2. desfacere a acoperișului unei construcții.
3. dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dénuder, lat. denudare)
2. a scoate învelitoarea, protecția etc. care acoperă un lucru; a dezveli, a descoperi.
3. a îndepărta tegumentele, teaca etc. care acoperă ceva.
4. (fig.) a îndepărta elementele și ornamentele de prisos; (a face) să-și piardă amploarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dénudation, lat. denudatio)
1. denudare.
2. acţiunea de dezagregare şi transportare a rocilor, cauzată de agenţii externi.
3. stare a unui dinte sau a unui os dezvelit.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dépulper)
1. a dezveli pulpa unui fruct.
2. (în special) a îndepărta pulpa dentară; a devitaliza.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déchausser)
1. tr., refl. (despre dinţi) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie.
2. (despre plante) a(-şi) dezveli rădăcina.