Dictionar

autodezvoltare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + dezvoltare)

1. dezvoltare prin sine, de la sine.
 

creştere; dezvoltare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT incrementum; accrementum; accrescentia; accretio; crescentia
2. FR croissance; développement
3. EN increase; growth
4. DE Wachstum; Vergrößerung; Entwicklung; Zunahme; Zuwachs; Vermehrung
5. RU рост; рaзвитие; прирост; возрaстaние; прирaщение
6. HU növekedés, fejlődés
 

neurodezvoltare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. neurodéveloppemental)

1. (med.) tulburare de ~ = tulburare proprie dezvoltării sistemului nervos, în special dezvoltării creierului.
 

subdezvoltare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-développement)

1. stare a ceea ce este subdezvoltat.
2. fenomen social-economic specific unui grup de ţări ale lumii contemporane, constând în insuficienta dezvoltare a forţelor de producţie, în predominarea agriculturii şi a industriei extractive.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariţie completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
 

acefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.
 

acromegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromégalie)

1. dezvoltare exagerată a corpului şi membrelor, prin hipersecreţie a hormonului hipofizar de creştere.
 

acromicrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromicrie)

1. stare anormală prin insuficienţa secreţiei hormonului de creştere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităţilor şi a craniului.
 

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuţită.