Dictionar

Rezultate secundare (Dezvoltată):

Ampulom

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampullome)

1. tumoare dezvoltată la nivelul unei ampule (2).


Bombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.

2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.

3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.

4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.

5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.

6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.

7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.


Bosism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bossisme)

1. organizare electorală puternic dezvoltată în S.U.A., potrivit căreia alegătorii se grupează în jurul şefilor.


Calorific, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calorifique)

1. care emană, dezvoltă căldură.

2. putere = cantitate de căldură dezvoltată de 1 kg de combustibil care arde complet.


Chinez, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (China + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.

2. adj. care aparţine Chinei sau chinezilor.

3. arta = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decoraţie pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeş, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.

4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.


Cinetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mişcare.

2. energie = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei.

3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei.

4. studiu al vitezei reacţiilor chimice.