acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăţi acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanţă chimică cu gust acru şi miros înţepător, care înroşeşte hârtia albastră de turnesol.

bonomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bonhomie)

1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.

divulgator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. divulgateur, lat. divulgator)

1. cel care divulgă, care face public.
2. persoană care dezvăluie un secret, care comunică informații persoanelor neîndreptățite să le cunoască.

dominator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dominateur, lat. dominator)

1. care iubește să domine; care dezvăluie un caracter autoritar și care caută să-i domine pe ceilalți; dominant.

explicaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explication, lat. explicatio)

1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.

fideist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fidéiste)

1. I. care se referă la fideism, doctrină teologică care susține că numai credința dezvăluie adevărul.
2. care profesează, care susține fideismul.
3. II. adept al fideismului.
4. persoană care profesează fideismul.