desert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dessert)

1. fel de mâncare care se serveşte la sfârşitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui.

deşert, -artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. desertum, fr. désert)

1. s. n. (spaţiu) gol; pustiu.
2. (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puţine, lipsită de vegetaţie şi cu populaţie foarte rară.
3. adj. (fig.) fără temei.
4. în ~ = zadarnic.

deşertic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. désertique)

1. care aparţine deşertului; de deşert.

deşerticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. déserticole)

1. (despre plante, animale) care creşte, trăieşte în regiuni deşertice, aride; eremofil.

deșertifica

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (din deșertificare, cf. fr. désertifier)

1. a se transforma în deșert, în zonă aridă.
2. a deveni deșert sub acțiunea factorilor climatici sau umani.
3. (fig.) a se depopula.

deşertificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. désertification)

1. acţiunea de a se deșertifica; rezultat al acestei acțiuni.
2. transformare a unei regiuni în deşert.
3. reducerea treptată a prezenței umane într-un loc dat.

desertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déssertir)

1. a desface două piese sertizate.
2. a scoate din montură (o piatră preţioasă).

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

antilocapră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antilocapra)

1. antilopă americană în preriile şi deşerturile din vestul Americii de Nord.

arenizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. arénisation)

1. transformare în nisip a rocilor cristaline; transformarea solului în nisip; deșertificare.

barcană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barkhane)

1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcţia vântului, în deşerturi.

bolson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deşert montan, cu roci detritice şi mărginită de un abrupt stâncos.

boşiman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. boschiman)

1. adj., s.m.f. (băştinaş) dintr-o populaţie negridă din sudul Africii (deşertul Kalahari).
2. (s. f.) limbă vorbită de boşimani.