Dictionar

desert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dessert)

1. fel de mâncare care se serveşte la sfârşitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui.
 
 

deşertic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. désertique)

1. care aparţine deşertului; de deşert.
 

deşerticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. déserticole)

1. (despre plante, animale) care creşte, trăieşte în regiuni deşertice, aride; eremofil.
 

deșertifica

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (din deșertificare, cf. fr. désertifier)

1. a se transforma în deșert, în zonă aridă.
2. a deveni deșert sub acțiunea factorilor climatici sau umani.
3. (fig.) a se depopula.
 
 

desertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déssertir)

1. a desface două piese sertizate.
2. a scoate din montură (o piatră preţioasă).
 
 

antilocapră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antilocapra)

1. antilopă americană în preriile şi deşerturile din vestul Americii de Nord.
 

arenizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. arénisation)

1. transformare în nisip a rocilor cristaline; transformarea solului în nisip; deșertificare.
 

barcană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barkhane)

1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcţia vântului, în deşerturi.
 

bolson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deşert montan, cu roci detritice şi mărginită de un abrupt stâncos.