Dictionar

Deşerticol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. déserticole)

1. (despre plante, animale) care creşte, trăieşte în regiuni deşertice, aride; eremofil.


Dreikanter

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dreikanter)

1. piatră cu muchii ascuţite şi cu trei feţe lustruite, rezultată prin coroziune în ţinuturile deşertice sau periglaciare.


Hamadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hamada)

1. podiş pietros din regiunile deşertice.