Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. desiccare)
1. a elimina apa sau umezeala dintr-un corp, a seca.
2. a deveni uscat (prin eliminarea apei, umezelii); a usca.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (engl. desiccant)
1. I. cauzând uscăciune; care absoarbe umiditatea.
2. II. substanță (cum ar fi oxidul de calciu sau silicagelul) care este utilizată ca agent de uscare datorită afinității sale mari pentru apă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dessiccation, lat. desiccatio)
1. îndepărtarea naturală sau artificială a umezelii dintr-un corp; desicare, uscare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. dessicatif, lat. dessicativus)
1. I. care are proprietatea de a usca (rapid); care face să se elimine apă; sicativ.
2. II. substanță care usucă, care elimină apa; sicativ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dessiccateur)
1. aparat pentru îndepărtarea umezelii din diferite substanțe; exsicator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. desiderata „lucruri dorite”)
1. publicaţiile sau cărțile absente dintr-o bibliotecă, propuse de cititori pentru achiziţionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)
1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Algesie)
1. (med.) sensibilitate dureroasă; algie.
2. (NOTĂ) deși se referă de obicei la senzații de durere de intensitate normală, care nu sunt legate de anumite patologii, termenul este uneori folosit pentru a se referi la hiperalgezie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apériodique)
1. care nu este periodic, care nu are loc la intervale regulate; lipsit de periodicitate; aciclic.
2. (despre un sistem fizic) care atinge fără oscilații o poziție de echilibru.
3. (electronică) circuit ~ = circuit care nu are propria sa perioadă de oscilație.
4. (fizică) mișcare ~ă = mișcare mecanică sau fizică foarte amortizată, care nu are tendința de a oscila în jurul unui punct de echilibru.
5. (matematică) care, deși se repetă, nu are perioadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asyllabie)
1. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deşi bolnavul recunoaşte literele separat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athématique)
1. (despre cuvinte) în care sufixul sau desinenţa se adaugă direct la rădăcină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (balon/zaid/)
1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.