Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. détenir)
1. a avea în stăpânire sau în păstrare un bun material; a poseda.
2. a fi în posesia unui titlu, unui premiu.
3. a ocupa o funcţie, un post.
4. a lipsi pe cineva de libertate; a ţine sub stare de arest.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. actionnaire)
1. persoană care deține acțiuni la o societate comercială.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)
1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. androgynie)
1. starea androginului, a celui sau a celei care deține ambele sexe; hermafroditism.
2. prezenţa caracterelor sexuale secundare feminine la un individ de sex masculin; pseudohermafroditism parțial la bărbați.
3. starea unei plante care se poate reproduce singură; bisexualitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arrest, it. arresto)
1. deţinere sub pază legală a cuiva bănuit de o infracţiune.
2. locul acesteia; închisoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. arrestare, după fr. arrêter)
1. a supune pe cineva la arest, a priva de libertate; a deţine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.