Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diabolique, lat. diabolicus)
1. drăcesc, de (la) diavol; demonic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. demonico, lat. daemonicus)
1. care se referă la demon(-i); care prezintă anumite atribute ale demonului(-lor); diabolic; satanic; demoniac.
2. care se crede, despre care se crede că este posedat de demoni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonomanie)
1. alienație mintală caracterizată fie prin ideea de a fi posedat de demon(i), fie de frica de iad.
2. tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpânit de forțe diabolice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. diabolisme)
1. acțiune sau comportament diabolic; caracter diabolic.
2. cult al diavolului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. diaboliser)
1. a acuza; a considera păcătos pe cineva.
2. a prezenta ca diabolic, ca opera diavolului.
3. a atribui un rol, comportament sau intenții diabolice sau pernicioase.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infernal. lat. infernalis)
2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc.
3. (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător.
4. maşină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méphistophélique)
1. (şi adv.) diabolic; sarcastic, perfid.