Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonomanie)
1. alienație mintală caracterizată fie prin ideea de a fi posedat de demon(i), fie de frica de iad.
2. tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpânit de forțe diabolice.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. diaboliser)
1. a acuza; a considera păcătos pe cineva.
2. a prezenta ca diabolic, ca opera diavolului.
3. a atribui un rol, comportament sau intenții diabolice sau pernicioase.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. diabolisation)
1. acțiunea de a atribui cuiva sau ceva intenții diabolice, răufăcătoare sau pernicioase; demonizare, satanizare.