Dictionar

 

DIAFAN-, DIAFANO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. diaphan/o/-, cf. gr. diaphanes)

1. „transparent, diafan”.
 

diafanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Diaphanie)

1. procedeu de tipărire cu cerneluri transparente, pe celofan, celuloid et cetera; produsul obținut prin acest procedeu.
 

diafanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. diaphanéite)

1. proprietatea, însușirea a ceea ce este diafan; transparență.
 

diafaniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diaphaniser)

1. tr., refl. a face, a deveni diafan.
 

DIAFANO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. diaphanes „transparent, diafan”)

1. „transparent, vizibil, transparență, vizibilitate”.
 
 

DIAFAN-, DIAFANO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. diaphan/o/-, cf. gr. diaphanes)

1. „transparent, diafan”.
 

diafanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. diaphanéite)

1. proprietatea, însușirea a ceea ce este diafan; transparență.
 

diafaniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diaphaniser)

1. tr., refl. a face, a deveni diafan.
 

diafanoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaphanoscope)

1. aparat folosit în diafanoscopie.
2. aparat pentru identificarea semințelor seci, pe baza transparenței lor (1).