Dictionar

Diagnosticare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. diagnostica)

1. faptul de a diagnostica; stabilire a diagnosticului unui bolnav.

2. (prin ext.) precizare a unui anumit punct de vedere.


Caracter distinctiv; caracter de diferenţiere; criteriu de diagnosticare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT proprietas diagnostica; character differentialis

2. FR critére differentiel; marque distinctive; signe diagnostique

3. EN mark of distinction; diagnostic sign; distinctive mark; characteristic feature

4. DE Unterscheidungsmerkmal; Differenzierungsmerkmal

5. RU отличительный признaк; диarностический признaк

6. HU megkülönböztető, differenciáló jelleg


Amblioscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amblyoscope)

1. (med.) aparat utilizat în oftalmologie pentru diagnosticarea sau reabilitarea problemelor de ambliopie; sinoptofor.


Arteriocenteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (arterio- + -centeză)

1. (med.) prelevare de sânge arterial pentru diagnosticare; puncție arterială.


Atomoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (atom + -terapie2)

1. aplicare a izotopilor radioactivi în diagnosticare şi tratament.


Cancerologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cancérologie)

1. specialitatea medicală de studiere, diagnosticare și tratare a cancerelor; oncologie.


Citoscopie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cytoscopie)

1. (med.) metodă de diagnosticare bazată pe studiul microscopic al celulelor prelevate din organism; citodiagnostic.


Coagulogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coagulogramme)

1. test care permite diagnosticarea unei coagulopatii.