Dictionar

diamantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diamantin)

1. adj. asemănător cu diamatul.
2. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel.
 

adamantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adamantin, lat. adamantinus)

1. diamantin.
2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinților.