Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diamétral)
1. adj. referitor la diametru.
2. adv. de la un capăt la altul; de-a curmezişul.
4. ~ opus = total opus; de neîmpăcat.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (diametral + -mente)
1. de-a lungul liniei diametrului.
2. ~ opus = diametral opus (despărțit de un diametru, exact pe partea opusă); (fig.) în opoziție directă, totală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Antapex)
1. punct pe cer diametral opus apexului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiméridien)
1. meridian diametral opus altuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipode/s/, lat., gr. antipodes)
1. s. m. loc de pe Pământ diametral opus.
2. (chim.) ~zi optici = substanţe cu aceeaşi formulă şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice, dar cu activitate optică diferită.
3. (fig.) fiinţă, lucru, idee etc. în totală opoziţie cu altele.
4. s. f. pl. celule situate la baza sacului embrionar la angiosperme, care participă la fecundarea şi dezvoltarea embrionului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. antipodisch)
1. care se găsește diametral opus unui lucru, persoane etc.
2. situat la antipozi; antipodal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dériveur)
2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcaţiilor cu vele pentru a micşora deriva (1).