Dictionar

diaree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diarhée)

1. boală constând în evacuarea frecventă a materiilor fecale de consistență lichidă.
 

antidiareic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + diareic, cf. fr. antidiarrhéique)

1. (medicament) destinat combaterii diareei.
 

atrepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc.
 

deranjament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérangement)

1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare.
2. (fam.) indigestie, diaree.
 

diareic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diarrhéique)

1. referitor la diaree, de diaree.
 

dizenterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysentérie, lat. dysenteria)

1. boală infecțioasă manifestată prin dureri abdominale, tenesme, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge.
 

enterită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entérite)

1. inflamație a intestinului subțire, manifestată prin dureri abdominale și diaree.