Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatomées)
1. clasă de alge brune-gălbui unicelulare, microscopice, cu schelet silicios, libere sau în colonii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auxospore)
1. (bot.) spor de creştere, la diatomee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatomite)
1. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lorica)
1. armură medievală; platoşă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navicula)
1. algă microscopică din grupul diatomeelor, care produce coloraţia verde a unor stridii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tripoli)
1. (geol.) rocă silicioasă friabilă de origine organică, compusă în principal din cochilii de diatomee și radiolare; diatomit, kiselgur.