Diaton

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diatonique)

1. (muz.) gamă ~ă = gamă dintr-o serie succesivă de tonuri şi semitonuri naturale; interval ~ = interval perfect, de aceeaşi calitate ca şi intervalele scării muzicale diatonice.

2. s. f. dispunere naturală a tonurilor şi semitonuriol într-o structură muzicală.

---

Do

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. do)

1. inv. (muz.) prima treaptă a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. denumire a uneia dintre gamele muzicale.

3. coardă a unui instrument muzical, care emite sunetul do.

---

Fa

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fa)

1. inv. (muz.) treapta a patra a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. denumire a uneia dintre cheile muzicale.

---

Heptacord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. heptacorde)

1. liră antică cu şapte coarde.

2. scară muzicală de şapte trepte diatonice.

---

Hexacord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hexacorde)

1. liră cu şase coarde, la vechii greci.

2. scară muzicală de şase trepte diatonice.

---

La

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.

---