Dictionar

Rezultate secundare (Diavol”.):

DEMONO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. démono-, cf. lat. daemon, gr. daimon „zeu, ființă supranaturală”)

1. „demon, diavol”.


Exorcist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (lat. exorcista, fr. exorciste)

1. I. referitor la exorcism.

2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.

3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedaţi de diavol”.

4. cleric care a primit puterea de a exorciza.