maieutică
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. maïeutique, gr. maieutike)
Etimologie: (fr. maïeutique, gr. maieutike)
1. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuțiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune că interlocutorul le-ar poseda fără să-și dea seama.