Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictatorial)
1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (dictator + -ic)
1. care ține de dictator; dictatorial, (înv.) dictatoresc.
2. care este specific dictatorului; dictatorial, (înv.) dictatoresc.
3. impus cu forța; dictatorial, (înv.) dictatoresc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + dictatorial)
1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. sp. caudillo „conducător”)
1. conducere tiranică exercitată de dictatori în unele ţări de limbă spaniolă.
2. (var.) caudilism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césarisme)
1. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. despotique)
1. caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial, samavolnic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictatorial)
1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fascis)
1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoţeau pe dictatori, consuli etc.
2. faşină.
3. (herald.) figură orizontală având lăţimea ceva mai puţin de 1/3 din lăţimea scutului.