Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + dictatorial)
1. care se opune dictaturii (regim politic care reprimă drepturile și libertățile).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonapartisme)
1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franţa, după victoria revoluţiei de la sfârşitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. ataşament faţă de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (după rus. hvostist)
1. adept al codismului, curent ideologic ce neagă rolul partidului comunist în instaurarea dictaturii proletariatului; oportunist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocrature)
1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democraţiei cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dictatorial)
1. care se referă la dictatură; care este specific dictaturii; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
2. care ține de dictator; care este specific dictatorului; (înv.) dictatoresc, (înv.) dictatoric.
3. care este impus cu forța; autoritar.
4. (figurat) care nu admite nicio replică.
5. (antonime) democratic, liberal.