Dictionar

Rezultate secundare (Didactic.):

Didactic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. didactique, gr. didaktikos)

1. adj. de, pentru învăţământ, referitor la învăţământ.

2. destinat instruirii.

3. literatură = gen de literatură care îşi propune instruiască, informeze, educe moral.

4. (peior.) arid, sec.

5. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ.


Didacticamente

Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (fr. didactiquement)

1. în mod didactic; (înv.) didacticește.


Didacticial

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. didacticiel)

1. ansamblu de programe informatice cu scopuri didactice.


Didactician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. didacticien)

1. specialist în didactică.

2. autor de cărți didactice sau de programe informatice cu scop educațional.


Didacticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. didatticismo)

1. folosire exagerată a principiilor şi metodelor didactice; tendinţa de a instrui cu orice preţ.


Didacticist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. didatticisto)

1. cu un ton exagerat didactic, profesional.


Asistent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de faţă (la ceva).

2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.

3. ~ universitar = grad didactic în învăţământul superior, intermediar între preparator şi lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.


Biopreparat

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + preparat)

1. (fragment de) organism conservat pentru a fi utilizat în cercetările ştiinţifice, în scopuri didactice etc.

2. preparat de origine biologică.


Cabinet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituţie.

2. birou (într-o întreprindere sau instituţie) unde lucrează cineva.

3. secţie, serviciu într-o întreprindere sau instituţie destinate unor studii.

4. ~ metodic = a) centru didactic al activităţii metodice; b) secţie de îndrumare şi informare în bibliotecile mari şi în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unităţi şcolare etc.

5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.

6. (în unele ţări) consiliu de miniştri, guvern.

7. mobilă stil, bogat ornată şi cu sertare pentru păstrarea de obiecte preţioase.


Cancelarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cancelleria, rus. kanceliariia)

1. birou, secţie a unei instituţii admi-nistrative.

2. sală într-o şcoală, loc de adunare a cadrelor didactice.

3. serviciu în cadrul reprezentanţelor diplomatice şi consulare.


Catedră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cattedra, lat. cathedra)

1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecţia.

2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.

3. post în învăţământ, funcţie de profesor.

4. unitate de bază în învăţământul superior, în cadrul căreia se desfăşoară activitatea didactică, metodică şi de cercetare ştiinţifică.


Definitivat

Parte de vorbire: s.
Origine: (definitiva)

1. faptul de a definitiva.

2. grad didactic care se obţine de un profesor sau învăţător pe baza unei inspecţii speciale şi a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.