didactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. didactique, gr. didaktikos)

1. adj. de, pentru învățământ, referitor la învățământ.
2. destinat instruirii.
3. literatură ~ă = gen de literatură care își propune să instruiască, să informeze, să educe moral.
4. (peior.) arid, sec.
5. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ.

didacticamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. didactiquement)

1. în mod didactic; (înv.) didacticește.

didacticial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. didacticiel)

1. ansamblu de programe informatice cu scopuri didactice.

didactician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. didacticien)

1. specialist în didactică.
2. autor de cărți didactice sau de programe informatice cu scop educațional.

didacticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. didatticismo)

1. folosire exagerată a principiilor și metodelor didactice; tendința de a instrui cu orice preț.

didacticist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. didatticisto)

1. cu un ton exagerat didactic, profesional.

asistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assistant, germ. Assistent)

1. adj. prezent, de față (la ceva).
2. s. m. f. cel care asistă la ceva; colaborator.
3. ~ universitar = grad didactic în învățământul superior, intermediar între preparator și lector; ~ medical = cadru tehnic mediu specializat în munca medico-sanitară.

biopreparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + preparat)

1. (fragment de) organism conservat pentru a fi utilizat în cercetările științifice, în scopuri didactice etc.
2. preparat de origine biologică.

cabinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabinet)

1. încăpere de lucru într-un apartament, într-o instituție.
2. birou (într-o întreprindere sau instituție) unde lucrează cineva.
3. secție, serviciu într-o întreprindere sau instituție destinate unor studii.
4. ~ metodic = a) centru didactic al activității metodice; b) secție de îndrumare și informare în bibliotecile mari și în întreprinderi: ~ tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi, unități școlare etc.
5. gen de muzeu care păstrează piese mici, organizat sub forma unui depozit care poate fi vizitat.
6. (în unele țări) consiliu de miniștri, guvern.
7. mobilă stil, bogat ornată și cu sertare pentru păstrarea de obiecte prețioase.

cancelarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cancelleria, rus. kanceliariia)

1. birou, secție a unei instituții admi-nistrative.
2. sală într-o școală, loc de adunare a cadrelor didactice.
3. serviciu în cadrul reprezentanțelor diplomatice și consulare.

catedră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cattedra, lat. cathedra)

1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția.
2. tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii.
3. post în învățământ, funcție de profesor.
4. unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică.

definitivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (definitiva)

1. faptul de a definitiva.
2. grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică.