Dictionar

dietă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT diaeta
2. FR diète
3. EN diet
4. DE Diät
5. RU диетa
6. HU diéta (táplálkozásban)
 

dietă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diète)

1. regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății.
 

dietă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diète, lat. dieta)

1. (în unele state feudale și capitaliste) adunare legislativă; (p. ext.) adunare politică reprezentativă.
 

dietetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diététique)

1. referitor la dietă; pe bază de dietă; (înv.) dieteticesc, (înv.) dieticesc.
2. care se referă la o dietă (alimentară) adecvată pentru menținerea sau restabilirea sănătății.
 

dietetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. diététicien)

1. specialist în dietetică; (înv.) dietetist.
2. specialist a cărui sarcină este să echilibreze dieta sau obiceiurile alimentare ale pacienților săi.
 

entomofag, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.n. pl.  
Etimologie: (fr. entomophage/s/)

1. I. (zool.) se referă la un animal care mănâncă insecte sau la o dietă constând din insecte; insectivor.
2. II. animal care mănâncă insecte.
3. III. (zool.) grup de insecte himenoptere care devorează alte insecte.
 

lactat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lacté)

1. care se referă la lapte; care conține lapte, care este făcut din lapte.
2. care arată ca laptele, care are culoarea, aspectul acestuia; lăptos.
3. dietă ~ă = dietă în care hrana principală sau exclusivă este laptele cu derivatele lui.
 

Landtag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Landtag)

1. (în evul mediu) adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane.
2. (în Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) organul reprezentativ al puterii.
3. (în Germania și Austria) organul legislativ suprem al landurilor; dietă.
4. parlamentul în Liechtenstein.
 

prescripție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prescription, lat. prescriptio)

1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).
2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă.
3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.