Aberant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)

1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.

2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.

3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.

---

Alasoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allassothérapie)

1. ansamblu de metode terapeutice care diferă de medicaţia specifică.

---

Asincron, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.

2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.

3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.

---

Biosecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioséquence)

1. secvenţă de soluri asemănătoare care diferă între ele prin felul şi numărul organismelor.

---

Electromerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrométrie)

1. izomerie prezentată de doi compuşi chimici care diferă numai prin distribuţia electronilor.

---

Epimer

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épimère)

1. fiecare dintre cei doi izomeri ai unei monozaharide, care diferă între ei prin configuraţia a doi atomi de carbon, ceilalţi atomi de carbon din moleculă având configuraţia identică.

---