Dictionar

Rezultate secundare (Diferenţiat.):

Diferenţiativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différenciatif)

1. care tinde diferenţieze.


Adenoblast

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.


Amorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amorphe, gr. amorphos)

1. (despre substanţe solide) care nu are formă cristalizată proprie.

2. fără formă precisă.

3. (fig.) nediferenţiat; inform.

4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic.


Bandă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.

2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.

3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.

4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.

5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.

6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.

7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.

8. margine elastică de la masa de biliard.

9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.

10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.

11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.

12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.


Blastom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. blastome, gr. blastoma)

1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.


Briofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bryophytes)

1. încrengătură de plante având corpul diferenţiat în tulpină şi frunze, cu structură foarte simplă: muşchiul; muscinee.


Cariobiont

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caryobionte)

1. organism vegetal cu nucleu bine diferenţiat.