Dictionar

Rezultate principale (Diferenția):

Diferenţia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. différencier)

1. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe fiinţe ori lucruri.

2. (mat.) a calcula o diferenţială.


Rezultate secundare (Diferenția):

Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.


Diferenţiativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différenciatif)

1. care tinde diferenţieze.


Adenoblast

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.


Aloplasmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alloplasme)

1. parte diferenţială a citoplasmei, având anumite funcţii.


Amorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amorphe, gr. amorphos)

1. (despre substanţe solide) care nu are formă cristalizată proprie.

2. fără formă precisă.

3. (fig.) nediferenţiat; inform.

4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic.


Autoplazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoplasie)

1. proces de dezvoltare în care unele celule ale embrionului se diferenţiază morfologic şi biologic într-o anumită direcţie.


Bandă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.

2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.

3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.

4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.

5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.

6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.

7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.

8. margine elastică de la masa de biliard.

9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.

10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.

11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.

12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.


Blastom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. blastome, gr. blastoma)

1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.