Dictionar

Rezultate secundare (Diferențiază):

Autoplazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoplasie)

1. proces de dezvoltare în care unele celule ale embrionului se diferenţiază morfologic şi biologic într-o anumită direcţie.


Daltonian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. daltonien)

1. I. care este afectat de daltonism; daltonist.

2. II. persoană atinsă de daltonism, care nu diferențiază anumite culori; daltonist.


Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.


Macrogametofit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. macrogamétophyte)

1. (biol.) gametofit femel pe care se diferențiază gametangii și gameții feminini.

2. (antonim) microgametofit.


Miotom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. myotome)

1. instrument chirurgical utilizat în miotomie.

2. parte a unei somite care se diferențiază în mușchi scheletici.

3. grup muscular inervat de un singur nerv spinal.


Normotip

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. normotype)

1. tip structurat normal, sănătos, echilibrat.

2. tip uman comun, de la care se diferențiază alte tipuri.