redifuzare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. redifuza)

1. nouă difuzare a unui program audiovizual care a fost deja difuzat anterior.

anemostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémostat)

1. aparat pentru difuzarea aerului cald în încăperi.

difuzionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (difuziune + -ism)

1. curent de gândire care susține transferul și difuzarea valorilor culturale de la o arie la alta ca principalul factor în dezvoltarea societății și culturii.

difuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffusion, lat. diffusio)

1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă.
2. difuzare de unde radiofonice.
3. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact.

intoxica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)

1. tr., refl. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi.
2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare.
3. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza.
4. a deruta prin difuzarea de știri false.

macroetnologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (macro- + etnologie)

1. studiu etnologic al unităților sociale mari, ca entități creatoare, consumatoare și de difuzare a civilizației și culturii.

radio

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. radio, germ. Radio)

1. s.n. mijloc de comunicare prin radiodifuzare, caracterizat prin utilizarea sunetului fără imagine, spre deosebire de ziare (comunicare scrisă) și televiziune (comunicare prin sunet și imagine).
2. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop.
3. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio.
4. instituție care dirijează problemele referitoare la radio.
5. adj. inv. referitor la radioreceptoare.
6. referitor la emisiunile difuzate prin radio.
7. referitor la radiația electromagnetică.
8. ~casetofon = aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon.
9. ~navigant = radiotelegrafist îmbarcat la bordul unei aeronave sau nave.
10. ~-pirat = post de radio clandestin.
11. aparat de ~ = aparat de recepție radiofonică; radioreceptor.
12. operator-~ = operator specializat în transmisiile de radio.
13. post de ~ = post de emisiune radiofonică.
14. mini~ = aparat de radio de dimensiuni reduse.