Rezultate secundare (Difuzează,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (difuza + -bil, cf. fr. diffusable)
1. care poate fi difuzat (la radio, pe internet, în cadrul unei organizații et cetera).
2. (despre substanțe) care difuzează în masa altei substanțe; (înv.) difuzibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (difuza + -or)
1. cel care difuzează presa în întreprinderi, în instituţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (radio + discotecă)
1. colecție de discuri, discotecă radio; program radio care difuzează muzică disco.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. socioculturel, engl. sociocultural)
1. (sociologie) referitor la particularităţile culturale (tradiţii, moravuri, mentalitate etc.) ale unui grup social.
2. care difuzează, care exprimă cultura într-o țară, un oraș, un cartier et cetera (ex. politică ~ă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. viral)
1. (med.) referitor la un virus, specific unui virus; cauzat de un virus; virotic.
2. (inform.) care se referă la un virus informatic; care se răspândește pe internet (sau pe alte computere) ca un virus.
3. (rețele sociale) care se difuzează rapid și pe scară largă de la un utilizator la altul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. volant)
1. care poate zbura; care se poate menține în aer.
2. (spec.) care se poate mișca, deplasa după voie; mobil.
3. bibliotecă ~ă = fond de cărți aparținând unei biblioteci publice și împrumutat temporar unei instituții, unități etc.
5. foaie ~ă = foaie de hârtie scrisă sau tipărită care se difuzează ca manifest.