difuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diffuser)

1. tr. a răspândi, a propaga în diferite direcții, mai ales unde de lumină, de căldură etc.; (spec.) a emite unde sonore prin radio; a transmite o emisiune radiofonică.
2. a pune în vânzare (o publicație).
3. intr. (cu privire la molecule, particule) a se răspândi, a se amesteca (în masa altui corp).

difuzabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (difuza + -bil, cf. fr. diffusable)

1. care poate fi difuzat (la radio, pe internet, în cadrul unei organizații et cetera).
2. (despre substanțe) care difuzează în masa altei substanțe; (înv.) difuzibil.

difuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diffusant)

1. (despre un mediu) care reflectă sau refractă difuz fasciculele de lumină.

radiodifuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. radiodiffuser)

1. a transmite, a emite prin radio.

redifuza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + difuza)

1. a transmite din nou un program de radio sau de televiziune.
2. (prin ext.) a retransmite.

teledifuza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. télédiffuser)

1. a difuza prin televiziune.

anemostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémostat)

1. aparat pentru difuzarea aerului cald în încăperi.

bronșectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchectasie)

1. (med.) dilatația ireversibilă a unei bronhii sau a unui segment de bronhie, localizată sau difuză; dilatație a bronhiilor.

canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.

cenestopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénestopathie)

1. senzație penibilă, cu localizare difuză în diferite regiuni ale corpului sau organelor interne.

comunicat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communiqué)

1. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc.
2. buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare.

crepuscul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crépuscule, lat. crepusculum)

1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui.
2. (fig.) declin, decădere, sfârșit.