Dictionar

Rezultate secundare (Difuzării):

Canal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.

2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.

3. arteră de circulaţie pe apă.

4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.

5. formaţie anatomică tubulară.

6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.

7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.

8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).

9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.


Documentologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. documentologia)

1. ştiinţa stabilirii, exploatării, conservării şi difuzării documentelor.


Editologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (edita + -logie)

1. ştiinţa editării cărţilor, a prospectării pieţei în vederea difuzării lor.


Interviu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. interview)

1. schimb de întrebări și răspunsuri între un jurnalist și o persoană (sau un grup de persoane) pe un subiect.

2. specie publicistică ce constă în chestionarea directă de către un ziarist a unei personalități spre a obține unele aprecieri, opinii, informații în diverse probleme în vederea difuzării lor prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (prin ext.) textul convorbirii.

3. convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetării sociologice.

4. convorbire între un angajator și un candidat în vederea obținerii unui loc de muncă.

5. ~-document = interviu cu valoare de document.

6. ~-fulger = interviu luat rapid.

7. reportaj-~ = material publicistic în care sunt folosite deopotrivă procedeele reportajului și ale interviului.


Obscurantism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. obscurantisme)

1. atitudine ostilă faţă de răspândirea ştiinţei şi culturii.

2. refuzul progresului, difuzării cunoștințelor și culturii; stare de înapoiere culturală.

3. (antonim) progresism.


Radiooperator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. radiooperator)

1. persoană care este responsabilă de operațiunile unui sistem radio și de aspectele tehnice ale difuzării; operator radio.