Dictionar

Dig

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digue)

1. construcţie de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile pe ţărm etc. de acţiunea erozivă a valurilor.


Contradig

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-digue)

1. dig provizoriu de consolidare a unui dig principal.


Digama

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (fr., gr. digamma)

1. a şasea literă a vechiului alfabet grec (Ϝ), corespunzând sunetului u consonantic.

2. var. digamma.


Digametic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT digameticus

2. FR digamétique

3. EN digametic

4. DE digametisch

5. RU диraметический

6. HU digametikus, nőnemű és hímnemű gamétákat is tartalmaz


Digametic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digamétique)

1. care posedă ambele tipuri de gameţi, masculi şi femeli.


Digamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digamie)

1. fenomen particular plantelor cu flori, la care doi gameţi masculi produc o dublă fecundare.


Digastric

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digastrique)

1. (muşchi) al regiunii superioare şi laterale a gâtului, o parte cărnoasă la fiecare terminaţie şi o porţiune tendinoasă intermediară.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Aborigen, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băştinaş, autohton, indigen.

2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.

3. (antonime) alogen, străin.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acantocefali

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.


Acidogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.

2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.


Aclorhidrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achlorhydrie)

1. (med.) stare în care nivelul de acid clorhidric din lichidul gastric (esențial pentru digestie) este absent; anaclorhidrie.