Dictionar

Digest 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. digest)

1. rezumat al unei cărţi, al unui articol.

2. publicaţie periodică conţinând astfel de rezumate.


Digest 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digeste, lat. digesta)

1. adj. digerabil.

2. s. n. pl. alimente digerate, în opoziţie cu cele înghiţite numai.


Digeste

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. digesta, fr. digestes)

1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.


Digestibil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT digestibilis

2. FR digestible

3. EN digestible

4. DE verdaulich

5. RU удобовaримый

6. HU emészthető


Digestibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digestible)

1. care poate fi ușor digerat; digerabil.

2. (antonime) indigest, nedigestibil, (înv.) indigestibil.


Digestibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. digestibilité)

1. proprietate a alimentelor de a fi digestibile; coeficient de utilizare digestivă; digerabilitate.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acantocefali

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.


Acidogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.

2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.


Aclorhidrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achlorhydrie)

1. (med.) stare în care nivelul de acid clorhidric din lichidul gastric (esențial pentru digestie) este absent; anaclorhidrie.


Albumoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumose)

1. polipeptidă solubilă în apă, în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acţiunii pepsinei asupra protidelor.


Amilază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.

2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.

3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.