Dictionar

digest 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. digest)

1. rezumat al unei cărți, al unui articol.
2. publicație periodică conținând astfel de rezumate.
 

digest 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digeste, lat. digesta)

1. adj. digerabil.
2. s. n. pl. alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai.
 

digeste

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (lat. digesta, fr. digestes)

1. (dreptul roman) culegere de hotărâri ale celor mai renumiți jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; pandecte.
 

digestibil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT digestibilis
2. FR digestible
3. EN digestible
4. DE verdaulich
5. RU удобовaримый
6. HU emészthető
 

digestibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digestible)

1. care poate fi ușor digerat; digerabil.
2. (antonime) indigest, nedigestibil, (înv.) indigestibil.
 

digestibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. digestibilité)

1. proprietate a alimentelor de a fi digestibile; coeficient de utilizare digestivă; digerabilitate.
 

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
 

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
 

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
 

aclorhidrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achlorhydrie)

1. (med.) stare în care nivelul de acid clorhidric din lichidul gastric (esențial pentru digestie) este absent; anaclorhidrie.
 

albumoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumose)

1. polipeptidă solubilă în apă, în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acțiunii pepsinei asupra protidelor.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.