Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digital, lat. digitalis)
4. amprentă ~ă = urmă lăsată de degete.
5. s. f. plantă veninoasă din care se extrage digitalina; degeţel.
6. digitalină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. digital)
1. (electron.; despre semnale) prin cifre sau numere; (despre aparate, dispozitive, sisteme) care măsoară, prelucrează, stochează asemenea semnale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. digitaline)
1. principiu activ extras din frunzele de digitală, foarte toxic, folosit in anumite doze ca tonic cardiovascular și diuretic; digitoxină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digitalisme)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. digitaliser)
1. a administra digitalină unui bolnav cardiac.
2. a manevra cu degetele o aparatură electronică sau de control.
3. (inform.) a coda numeric o informaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (I. digitaliza; II. cf. fr. digitalisation)
1. I. (inform.) acțiunea de a digitaliza, de înregistrare pe suport digital; digitizare, numerizare.
2. introducerea tehnicilor informatice într-o organizație, companie etc.
3. II. introducere de digitalină în organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empreinte)
1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.
2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.
3. mulaj al maxilarului sau al unei părţi din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.
4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. empreintologie)
1. știința care permite identificarea amprentelor de labe lăsate de animale; studiul amprentelor digitale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropométrie)
1. metodă de cercetare în antropologie constând în măsurarea diferitelor părţi ale corpului uman; somatometrie.
2. metodă de identificare a criminalilor pe baza descrierii corpului uman (dimensiuni, formă, amprente digitale).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chirographie)
1. studiu al liniilor şi semnelor palmare şi digitale ale mâinii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. codeur)
1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. combinational)
1. despre sau se referă la combinație sau la procesul de combinare.
2. (electronică digitală) circuit logic ~ = circuit a cărui funcționare se referă doar la relația intrare-ieșire, descrisă de o funcție logică.