Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. codeur)
1. dispozitiv care generează un cod sau care efectuează codificarea; dispozitiv pentru transformarea datelor conform unui cod; codificator.
2. (automatică) dispozitiv care urmărește poziția unei piese mecanice și transmite aceste informații în formă digitală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. combinational)
1. despre sau se referă la combinație sau la procesul de combinare.
2. (electronică digitală) circuit logic ~ = circuit a cărui funcționare se referă doar la relația intrare-ieșire, descrisă de o funcție logică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. digitaline)
1. principiu activ extras din frunzele de digitală, foarte toxic, folosit in anumite doze ca tonic cardiovascular și diuretic; digitoxină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digitalisme)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digitron)
1. tub de descărcare luminescentă cu mai mulţi catozi, pentru indicaţii alfanumerice în aparatura digitală de măsură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interpolation, lat. interpolatio)
1. acțiunea de a interpola și rezultatul ei; interpolare.
2. intercalarea valorilor sau termenilor intermediari într-o serie de termeni sau valori cunoscute.
3. (filologie) extras de text introdus într-o lucrare căreia nu îi aparține.
4. (matematică) operație matematică care face posibilă construirea unei curbe din datele unui număr finit de puncte sau o funcție din datele unui număr finit de valori.
5. (matematică) metodă de construire a unui nou spațiu Banach din două spații date (vorbim atunci de spațiu de ~).
6. (imagistică digitală) redimensionarea imaginii prin reducerea sau creșterea matricei imaginii inițiale și, prin urmare, a numărului de pixeli.
7. (var.) (înv.) interpolațiune.