Dictionar

dilatație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilatation, lat. dilatatio)

1. dilatare (I).
2. coeficient de ~ = creștere a unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1ºC de creștere a temperaturii.
 

bronhodilatație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchodilation)

1. dilatație a bronhiilor și a bronhiolelor.
 

vasodilatație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaso-dilatation)

1. dilatare a vaselor sangvine, provocată de relaxarea musculaturii vasculare; vasodilatare.
 

adenolimfocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénolymphocèle)

1. dilatație a vaselor și a ganglionilor limfatici.
 

angiocheratom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiokératome)

1. dilatație vasculară însoțită de cheratoză.
 

aortectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aortectasie)

1. (med.) dilatație a aortei.
 

bronhocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bronchocèle)

1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.
 

bronhodilatator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bronchodilatateur)

1. (substanță) care produce bronhodilatație.
 

bronhodilatație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchodilation)

1. dilatație a bronhiilor și a bronhiolelor.