Dictionar

Dimensiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. dimensionieren)

1. a stabili prin calcul dimensiunile unei construcţii, ale unei maşini etc.

2. a sorta pe dimensiuni.


Dimensional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. dimensional, fr. dimensionnel)

1. referitor la una sau mai multe dimensiuni.

2. care se referă la talia unui sector de activitate economică.

3. (matem.) analiză = analiză care se bazează pe relații algebrice stabilite pentru a determina anumite mărimi fizice.


Adimensional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adimensionnel)

1. califică un raport sau o formulă fără dimensiuni.

2. (fiz.) care nu poate fi dimensionat, măsurat.


Biostereometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + stereometrie)

1. metodă de diagnostic prin care, cu ajutorul unui computer, se obţin din fotografii bidimensionale ale corpului diagrame conţinând liniile de contur ale acestuia.


Cvadridimensional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. quadridimensionale)

1. cu patru dimensiuni.

2. (geometrie) referitor la cele patru dimensiuni ale spațiu-timpului.

3. (var.) cuadridimensional.


Echistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ekistics, fr. équistique)

1. disciplină care se ocupă cu studiul aşezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcţie de cerinţele societăţii contemporane şi viitoare.


Fotorestituţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photorestitution)

1. reprezentare tridimensională, sub formă de hărţi, proiecţii orizontale sau verticale, a obiectelor pe baza stereogramelor.

2. (mat.) determinarea coordonatelor unui punct în spaţiu şi transpunerea lui într-un plan pe bază de stereograme.


Fuzibil, -ă I

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fusible)

1. (despre metale) care se poate topi uşor.

2. s. m. element al unei siguranţe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topeşte atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat.