Dictionar

Rezultate secundare (Dimensiunea):

Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Cheratomegalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kératomégalie)

1. anomalie congenitală caracterizată prin dimensiunea excesivă a corneei.


Clitoridotomie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clitoridotomie)

1. circumcizie la femeie.

2. procedură chirurgicală care reduce dimensiunea glugii clitoridiene.


Cub

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cube, lat. cubus)

1. corp geometric cu şase feţe pătrate, egale între ele.

2. puterea a treia a unui număr sau a unei expresii (algebrice).

3. (adj.) metru (sau decimetru, centimetru) ~ = unitate de măsură pentru volum egală cu volumul unui corp cubic având latura cât dimensiunea liniară respectivă.


Diastil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diastyle)

1. (arhit.) intercolonament de dimensiunea a trei coloane; edificiu cu astfel de intercolonament.


Hipermetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypermétrie)

1. (med.) dimensiunea exagerată a mişcărilor unei articulaţii.

2. stare a unui individ de statură şi greutate mare.

3. deficienţă a coordonării cinetice, ca urmare a unei aprecieri greşite a mişcării.