Dictionar

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.
 

acolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholie)

1. absență sau diminuare a secreției biliare.
 

acrinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrinie)

1. diminuare, absență a secreției unei glande.
 

acroanestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acroanesthesia)

1. diminuare a sensibilității (la durere) la nivelul extremităților membrelor.
 

algostază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algostase)

1. suprimare sau diminuare a senzației de durere.