Dictionar

diminutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diminutif, lat. diminutivus)

1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
2. element distinctiv (al unui produs).
3. abreviere.
4. adj. care foloseşte exagerat diminutivele.
 

diminutiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diminutiver)

1. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale.
 

diminutival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (diminutiv + -al)

1. care diminuează sau atenuează sensul unui cuvânt.
2. sufix ~ = sufix care exprimă o micşorare a sensului noţiunii exprimate de cuvântul de bază.
 

apendicul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. appendicule)

1. diminutiv pentru apendice, apendice mic.
 

augmentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. augmentatif)

1. (afix) care, ataşat la un substantiv, exprimă o creştere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.
 

campanelă

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. campanella)

1. diminutiv al lui clopot; clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna sau care se agață de gâtul unor animale; clopoţel.
 

diminutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diminutif, lat. diminutivus)

1. s. n. cuvânt derivat cu ajutorul unui sufix diminutival.
2. element distinctiv (al unui produs).
3. abreviere.
4. adj. care foloseşte exagerat diminutivele.
 

diminutiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diminutiver)

1. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale.
 

-ETĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ette, it. -etta, cf. lat. -itta)

1. „diminutival”.