Dictionar

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
 

advent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.
2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.
 

indianist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. indianiste)

1. specialist în indianistică, disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indolog.
 

indianistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Indianistik)

1. disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indologie.
 

penultim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. paenultimus)

1. de dinaintea celui din urmă.
 

prechelean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Prächelleen)

1. (din) primul subetaj al paleoliticului inferior, dinaintea cheleanului.