OK
X
aeroelasticitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéroélasticité)
1.
ramură
a
fizicii
care
studiază
corpurile
solide
elastice
sub
acțiunea
forțelor
aerodinamice.
aerotermodinamică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)
1.
știință
care
studiază
fenomenele
calorice
provocate
de
scurgerile
aerodinamice
la
viteze
supersonice.
carenaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carénage)
1.
carenare;
abataj
(4).
2.
înveliș
aplicat
unui
corp
în
vederea
micșorării
rezistenței
aerodinamice.
carusel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carrousel)
1.
instalație
din
mai
mulți
căluți
de
lemn,
pe
care
încalecă
copiii
și
care
se
învârtesc
pe
o
pistă
circulară;
călușei.
2.
dispozitiv
circular
pentru
manutențiune
(1).
3.
~
aerodinamic
=
turn
metalic
pe
un
suport
rotativ,
pe
care
se
poate
monta
un
obiect
profilat
în
vederea
măsurării
forțelor
aerodinamice;
strung-~
=
strung
cu
axa
de
rotație
verticală,
la
prelucrarea
pieselor
grele
de
înălțime
mică.
4.
reprezentație
a
unui
grup
de
călăreți
care
execută
o
serie
de
mișcări
de
dresaj.
5.
circulație
intensă
de
vehicule
în
diverse
sensuri.
6.
(fig.)
succesiune
rapidă
de
oameni,
de
lucruri.
călinescianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (călinescian + -ism)
1.
atitudine
creatoare
deschisă
față
de
fenomenul
cultural-estetic,
având
drept
coordonate
conturarea
unei
viziuni
dinamice,
constructive,
în
concordanță
cu
clasicitatea
spiritului
nostru
latin,
aparținând
lui
G.
Călinescu.
echilibrare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (echilibra)
1.
acțiunea
de
a
(se)
echilibra.
2.
anulare
a
forțelor
dinamice
asimetrice
care
se
exercită
asupra
unui
sistem
tehnic
cu
mișcare
periodică.
3.
aducere
a
unui
circuit
sau
a
unei
rețele
electrice
în
starea
caracterizată
prin
valoarea
nulă
a
intensității
curentului.
4.
reducere
a
perturbațiilor
nedorite
din
circuitele
unei
linii
de
telecomunicații,
prin
compensarea
asimetriilor.