OK
X
dinamism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dynamisme)
1.
putere
vitală,
forţă
de
acţiune,
de
mişcare.
2.
concepţie
filozofică
idealistă
care
consideră
ca
factor
primordial
mişcarea,
forţa
pură,
şi
nu
materia.
electrodinamism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. électrodynamisme)
1.
totalitatea
fenomenelor
produse
de
un
curent
electric.
organodinamism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (organo- + dinamism)
1.
ansamblu
de
teorii
care
consideră
bolile
mintale
ca
manifestări
regresive,
legate
de
un
deficit
de
energie
condiţionat
de
tulburări
organice.
asindet
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. asyndète, gr. asyndeton)
1.
figură
de
stil
constând
în
suprimarea
conjuncţiilor
copulative
într-o
frază,
pentru
a-i
da
expresie,
dinamism.
2.
(var.)
asindeton.
3.
(antonime)
polisindet,
polisindeton.
cabaletă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. caballetta)
1.
(muz.)
încheiere
ritmică,
plină
de
dinamism,
a
unei
arii,
a
unui
duet.
continuitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. continuité, lat. continuitas)
1.
faptul,
însuşirea
de
a
fi
continuu.
2.
(mat.)
proprietate
a
unei
funcţii
care
poate
trece
de
la
o
stare
la
alta,
luând
toate
valorile
intermediare.
3.
categorie
filozofică,
desemnând
distribuţia
şi
succesiunea
neîntreruptă
în
spaţiu
şi
timp
a
structurii
şi
dinamismului
materiei.
4.
(anton.)
discontinuitate.
dinamist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. dynamiste)
1.
I.
referitor
la
dinamism,
sistem
filozofic
care
presupune
că
materia
este
animată
de
forța
imanentă.
2.
II.
adept
al
dinamismului.
3.
(antonim)
mecanicist.
heliadism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (Heliade + -ism)
1.
atitudine
creatoare
în
cultura
şi
literatura
română
modernă,
caracterizată
prin
dinamism
şi
spirit
novator,
enciclopedic,
renascentist,
prin
spirit
polemic
şi
incisivitate.
impulsiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. impulsion, lat. impulsio)
1.
acțiune
de
a
împinge,
de
a
da
o
mișcare
unui
corp;
împingere
exercitată
pe
o
perioadă
de
timp,
în
general
foarte
scurtă,
asupra
unui
corp
staționar
și
care
determină
mișcarea
acestuia.
2.
principiu
care
determină
dezvoltarea,
dinamismul
unei
activități
sociale,
economice,
intelectuale;
principiul
care
determină
acțiunea
unei
persoane.
3.
dorință
bruscă
și
imperioasă
de
a
realiza
un
act.
4.
(psihologie)
tulburare
psihică
caracterizată
printr-o
tendință
necontrolabilă
de
a
îndeplini
acte
care
satisfac
o
nevoie
presantă.
5.
(var.)
impulsie.