Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dynastie, gr. dynasteia, putere)
1. familie ai cărei membri se succed ereditar la conducerea unui stat; şir de suverani aparţinând unei asemenea familii.
2. succesiune de personalităţi a aceleiaşi familii.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bonapartiste)
1. I. care se referă, care se raportează la Napoleon Bonaparte (1769- 1821), la dinastia sau la regimul imperial instaurat de acesta.
2. II. adept al bonapartismului; susținător al dinastiei napoleoniene.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dynastique)
1. relativ la dinastie, la o linie de suverani având același ascendent.
2. care are caracteristicile unei dinastii.
3. care ține de dinastie; propriu unei dinastii.
4. (despre oameni, curente etc.) partizan al dinastiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dynasticisme)
1. concepţie care susţine dreptul exclusiv al unei familii domnitoare la conducerea unei monarhii.
2. formă de guvernare în care conducătorii provin din aceeași familie dinastică.
3. devotament faţă de dinastie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. mogul)
1. adj. referitor la moguli (II).
2. s. m. f. membru al dinastiei mongole de origine timuridă, care a domnit în India.
3. s. m. (fig.) persoană foarte importantă, cu puteri discreţionare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. restaurer, lat., it. restaurare)
1. tr. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.).
2. a reîntrona (un suveran, o dinastie).
3. refl. (fig.) a-şi restabili forţele, a se întrema.