Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)
1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engrener)
1. vb. tr. a face ca dinţii unei roţi să intre între cei ai altei roţi spre a-i transmite o mişcare.
2. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anisodont)
1. (zool.) care are dinții inegali; heterodont.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dantură)
1. a tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentition, lat. dentitio)
1. formare şi apariţie a dinţilor.
2. totalitatea dinţilor mamiferelor.
3. modul în care sunt aşezaţi dinţii în gură; dantură (1).