Dictionar

Rezultate secundare (Dinţii;):

Abocluzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.

2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.


Acrodont, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrodonte)

1. (despre reptile) cu dinţii sudaţi pe marginea superioară a maxilarelor.


Angrena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engrener)

1. vb. tr. a face ca dinţii unei roţi intre între cei ai altei roţi spre a-i transmite o mişcare.

2. tr., refl. a antrena, a fi antrenat într-o acţiune.


Anizodont, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anisodont)

1. (zool.) care are dinții inegali; heterodont.


Dantura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (dantură)

1. a tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale.


Dentiţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentition, lat. dentitio)

1. formare şi apariţie a dinţilor.

2. totalitatea dinţilor mamiferelor.

3. modul în care sunt aşezaţi dinţii în gură; dantură (1).