Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dința + -ătură)
1. parte dințată a unui obiect; (spec.) totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engrenage)
1. mecanism, sistem de roţi dinţate care se angrenează unele în altele.
2. (fig.) înlănţuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baladeur)
1. sistem compus dintr-una sau mai multe roţi dinţate, montate pe un arbore canalat şi deplasabile în lungul axei, care, angrenate cu roţi dinţate de pe alţi arbori, pot transmite viteze diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbotin)
1. roată dinţată care antrenează lanţul ancorelor sau şenila unor vehicule.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bendix)
1. (la automobile, avioane etc.) mecanism care permite angrenarea pinionului demarorului cu coroana dințată de pe volantul motorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crabot)
1. (tehn.) coroană dinţată care serveşte la cuplarea a doi arbori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crémaillère)
1. bară dinţată dreaptă care se angrenează cu o roată dinţată cilindrică folosită la cricuri, la unele maşini-unelte etc. pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie şi invers.
2. traseu de tranşee şi şanţuri de comunicaţie, având forma unor trepte foarte largi.